Revenind la tipologiile amintite in precedentul material , cu referire la capul bimotatului ardelean , se observa ca aceste tipuri (forme) nu prea le gasim clar individualizate,sau definite", asa in stare pura ; tipul 1,2,3-etc . Ba mai mult , in afara celor 3-4 descrise inainte ce pot fi mai clar evidentiate, intalnim o sumedenie de tipologii de trecere, amestecuri tipologice cum ar venii.
Luindu-le pe rand , consider ca pot spune cateceva despre ceea ce se s-a obisnuit sa fie numit tipul nou . Acesta nu e neaparat tipul ideal , nu e tinta spre care se indreapta selectia si interesul crescatorului de jucatori ardeleni cu dublu-mot acum (cel putin in ceea ce ma priveste), dar e o tipologie ce a aparut si s-a impus printr-o serie de atribute care au cucerit intr-o prima faza ochiul . Caractere mai mult sau mai putin valoroase , in si in afara standardului cu elemente corect definite , dar si elemente de retusat . E tipul cel mai prezent in ultima perioada fiind asociat cu noul ,si numit pur si simplu astfel .
Acest "tip nou" in linii mari defineste un cap compact, rotunjit, de tip bila . Si voi incepe exact cu minusurile ; Moturi prea stranse , deobicei mai lipite de cap ; motul de pe ceafa ; (de observat penele de pe ceafa , mai scurte si mai sarace decat ar trebuii , vezi la "linia veche" sunt asezate strans pe ceafa porumbelului si traseaza o linie ce coboara adanc , nestingherita sub mot , a carui pene se ridica in sens invers nederanjandu-se reciproc, astfel motul cefei ramane mai strans , lipit de cap ) . In contrapartida il intalnim cu o frumoasa rozeta pe ciocul bine acoperit . Un cioc scurt , gros bine articulat (lucru bun) cu o directie-inclinatie inspre in jos foarte buna dar in multe cazuri il intalnim sub forma acelui blamat "cioc de papagal ". Ochii mari , gene duble frumos desenate (nota bene), frunte lata , iar peste toate o impresie generala placuta ce nu e de mirare ca prezinta interes.
