luni, 11 februarie 2013

vizita la crescatori . Ranciog Octavian

Purtind in iarna o discutie despre o posibila colaborare, iata-ma ajuns la Reghin , in fata casei cu brazi a  d-nului  Ranciog Octavian . Cunoscutii il stiu ca un mare iubitor de natura ingeneral si bineinteles de porumbei . Dintre rasele crescute de dansul nelipsind jucatorii ardelenesti nemotati si motati , si binenteles dublumotatul ardelean . 
Vazandu-i porumbeii , prima remarca e ca te aflii alaturi de un crescator pasionat in cel mai adinc sens al cuvantului . Asta poate si datorita meseriei sale ; inginer silvicultor , el nu doar cultiva  un fond
genetic ci mai degraba incearca in paralel sa il conserve asa cum stie el ca l-a avut de copil fiind ca apoi sa ni-l redea , binenteles la nivelul asteptarilor noastre de acum .
Crescatoria d'lui Ranciog e generoasa ca spatiu , pitoreasca  si e placuta ochiului . Vedetele sale nu sunt in primul rand campionii , dealtfel ne cunoastem  din participarile la expozitii iar pasarile dansului au fost foarte bine apreciate in toate aceste competitii . Mi-a aratat , in linii mari , matca pe 2013 si am descoperit exemplare extraordinare , dar asta doar la sfarsit . De la bun inceput mi-a aratat cautarile lui , munca din porumbar , stradania sa . Mi-a povestit de porumbeii ce-i avea in copilarie , culorile deosebite , speciale chiar , tinuta lor si dorinta de a-i readuce  din-nou in primplan . O adevarata colectie de artefacte , ce a reusit sa o adune in timp , ce trebuie recladita , reslefuita fiindca unele piese sunt "decalibrate ", de la altele e de folosit doar anume calitati ... si uite asa . Am vazut o gama intreaga de la albastri dungati -solzati pana la negrii dar si ciocolatii pana aproate de floriu rosu dungat , surii de toate nuantele , cateva exemplare de marmorati , bobati , pestriti bicolori , tricolori , almonzi , etc. Discutand despre bimotati , mi-a spus franc parerea sa ,impartasindu-mi teama ca anume directii pot fi gresite sau  gresit intelese ; cresterea in gabarit a bimotatului ardelean , o marire exagerata a unor caractere , imprumutarea lor de la alte rase , o infoiere a penajului , de unde si o rezultanta , pe care am semnalat-o eu - disparitia treptata a genei duble atat de specifica rasei , dezinteresul pentru tinuta generala a porumbelului , aprecierea lui doar prin prisma capului Pe de alta parte ; scurtarea pana sub limita fiziologicului a ciocului , infuziile dupa ureche si  bineinteles pierderea interesului pentru anumite desene  si  culori , unele ne mai regasindu-se azi in populatia de jucatori dublumotati ardeleni existenta sau gasite cu greu intr-o stare de deteriorare majora .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu